Cine a fost Ahile? Portretul unui erou mitic

Liderul temuților mirmidoni, prădător de orașe și ucigaș al lui Hector, Ahile a fost pur și simplu invincibil în luptă. Doar intervenția divină a lui Apollo a pus capăt lungii sale domnii, ca cel mai mare războinic grec dintre toate. 

Cel mai curajos, cel mai puternic și chiar cel mai mare erou al armatei grecești, Achile a fost prea mândru și rău, pentru binele său, iar furia lui nesăbuită i-a adus numai rău, atât lui, cât și poporului său.

Tinerețe

În mitologia greacă , Ahile a fost fiul muritorului lui Peleus și al zeiței Thetis. Mama lui, pentru a-l face nemuritor, l-a ținut într-un foc divin sau în unele relatări, în râul Styx.

 În timp ce mama sa l-a ținut de călcâi, eroul a rămas fără această parte a corpului, care va deveni punctul său sensibil. Aceasta, știind că fiul ei era sortit cu o viață glorioasă, dar scurtă, a căutat să-l ascundă pe Ahile. Băiatul a fost crescut în Skyros, de familia regală Lykomedes, chiar și în unele relatări deghizat în fată.

Războiul troian

De departe, cea mai bogată sursă a cunoștințelor noastre despre escapadele lui Ahile este relatarea lui Homer a Războiului Troian, în Iliada . Într-adevăr, se poate argumenta în mod rezonabil că Ahile era un erou neînțeles, iar Homer descrie povestea sa ca o poveste a furiei sale. 

La început, în carte, Odiseu, regele viclean al Itacăi, este trimis într-o misiune să-l găsească pe Ahile și să-l convingă să participe la războiul care urmează între greci și troieni. Odiseu a fost un negociator formidabil și, odată cu setea lui Ahile de glorie, misiunea sa a avut succes. Ahile, lăsându-l în urmă pe fiul său Neoptolem, a navigat spre Troia. Cu el au mers 50 de nave, fiecare transportând 50 de bărbați, luptători de temut, care au fost transformați în furnici de către Zeus.

Asediul Troiei a durat zece ani, iar în acest timp, Ahile a excelat în luptă și a jefuit nu mai puțin de 23 de orașe din împrejurimi. La începutul conflictului, Troilus, cel mai tânăr dintre cei cinci fii legitimi ai lui Priam, este ucis de Ahile. Acest lucru a fost fortuit pentru greci, deoarece un oracol a decretat că, dacă prințul ar fi ucis înainte de a împlini 20 de ani, Troia va cădea. În unele relatări, uciderea lui Troilos a avut loc la un sanctuar al lui Apollo.

Lucrurile s-au schimbat dramatic, pentru că Ahile a avut o mare problemă cu Agamemnon. Acesta din urmă a luat-o ostatică pe Briseis. Tatăl fetei, Chrises era dispus să plătească o sumă de bani pentru răscumpărarea fetei, dar comandantul trupelor aheilor a refuzat. În acel moment, a intervenit Apollo, care a trimis, din răzbunare, asupra aheilor o ciumă. Agamemnon, neavând ce să mai facă a renunțat la frumoasa fată și a înapoiat-o tatălui ei. Imediat după această ispravă, comandantul a pus ochii pe Briseis. Aceasta din urmă era marea dragoste a lui Ahile. Eroul mitic s-a simțit trădat și nu a mai vrut să comande trupele aheilor. A părăsit războiul pentru că se simțea dezonorat.

Fără viteazul Ahile, puterea troienilor a crescut și au început să-i domine pe ahei în luptă. Legenda mai spune că Ahile ar fi apelat la mama sa ca să intervină pe lângă Apollo pentru ca războiul să fie câștigat de troieni. Dar în cele din urmă, Ahile a revenit la gânduri mai bune și l-a rugat pe prietenul său Patrocles să meargă în luptă. Ahile i-a dat armura sa, ca să fie protejat cât mai bine în această luptă. Troienii, când i-au văzut armura, au crezut că Ahile s-a întors la comanda armatei și au început să intre în panică.

În acel moment, Sarpedon, fiul lui Zeus se afla pe zidurile din Troia. Din dorința de a-l ajuta, Apollo, protectorul troienilor, a decis să intervină. A lovit cu un fulger casca și armura lui Patrocles și a îndreptat sulița lui Euforb spre el. Patrocles, rănit, a căzut la pământ, iar Hector, prințul troian i-a dat lovitura fatală. Apoi a urmat o luptă acerbă pentru corpul lui Patrocles, pe care au câștigat-o aheii. Astfel trupul gloriosului luptător a fost readus în tabăra aheilor.

Furia lui Ahile

Când Ahile a auzit despre cele întâmplare a fost foarte furios; acum avea să se lupte și să se răzbune moartea prietenului său. El a cerut imediat mamei sale Thetis să-i dea o nouă armură. Aceasta i-a cerut lui Hefaistos, zeul focului, să fabrice o armură specială pentru fiul său. Homer descrie armura în detaliu; pe scutul strălucitor erau gravate cu cele mai prețioase metale, scene de luptă, iar casc era din aur.

Ahile, plin de furie, a ajuns din nou pe câmpul de luptă. Se spune că a trimis numeroși troieni pe lumea cealaltă. Ajunsese în ipostaza în care nu își mai putea controla furia și se lăsa ghidat de acest sentiment.

După ce și-a făcut loc printre inamici, a pornit în căutarea lui Hector. Zeul Apollo a încercat de 3 ori să-l protejeze, ascunzându-l în nori denși de ceață, dar întâlnirea celor doi a fost inevitabilă. Hector a fost secerat de forța și furia lui Ahile, iar trupul său a fost aruncat în fața zidurilor cetății din Troia. Toată lumea trebuia să-i vadă trupul și să înțeleagă că moarte lui Patrocles fusese răzbunată. După această ispravă, Ahile îi ia trupul lui Hector și îl duce în tabăra sa.

Priam, regele Troiei, a călătorit în secret în tabăra inamicului pentru a-l ruga pe Ahile să-i înapoieze trupul lui Hector. Acesta merita o înmormântare adecvată. După un apel îndelungat și emoționant și la sfatul Atenei, Ahile i-a făcut pe plac regelui Priam.

În urma cestui eveniment, luptele au continuat, dar sfârșitul lui Ahile era foarte aproape. Așa cum s-a temut mama sa, Ahile își câștigase gloria pe câmpul de luptă, dar destinul său era deja pecetuit. Moarte sa era deja un fapt hotărât. Apollo a fost cel care a ajutat la moarte eroului, care a ghidat pentru a doua oară sulița lui Paris. De data aceasta, săgeata l-a lovit în singurul loc vulnerabil, în călcâi.

Ahile a fort trimis într-o clipită în Hades și viața sa s-a încheiat conform profeției.

Reprezentări în artă

Ahile este un subiect popular în arta grecească antică. Apare pe numeroase vase din lupt și este reprezentat în eroicele scene de luptă. Ahile a fost unul dintre cei mai mari războinici, dacă nu cel mai mare. Legenda sa este una fabuloasă și a fost redată de cei mai mari artiști ai vremii.