Cartea lui Enoh, secretele lumii antice sunt explicate amănunțit

Cartea lui Enoh nu a fost niciodată inclusă în învățăturile biblice, considerându-se că învățăturile ei nu pot fi înțelese de oameni. Cu toate acestea, este considerată o carte de temelie, care descrie faptele petrecute în trecut.

Cartea lui Enoh este una dintre cele mai vechi scrieri biblice, care a fost scoasă din Biblia canonică, fiind catalogată apocrifă de către teologi. Până la începutul secolului 20, nimeni nu a ştiut că există un original al cărţii. Cartea s-a păstrat în limba Ghez, limba sfântă a Creştinilor Etiopieni. După aproape două mii de ani, în care toţi au crezut-o dispărută, a apărut într-un manuscris Etiopean. În 1823 a fost descoperit acest manuscris şi a fost tradus de August Dillmann în limba Germană pe la 1853.

Cartea lui Enoh este compusă dintr-o colecţie de 5 cărţi, scrise în perioade diferite şi redactate de doi redactori şi ei din perioade diferite. Colecţia conţine: Cartea Veghetorilor (străjerilor),  Enoh 1 – 36; Cartea Pildelor, Enoh 37 – 71; Cartea Luminatorilor Cereşti, Enoh 72 – 82; Cartea Fantasmelor din Vis Enoch 83 – 90; Epistola lui Enoh, Enoh 91 – 107;108?;

Cartea lui Enoh

„Cartea aştrilor cereşti” a lui Enoh cuprinde învăţămintele pe care îngerii se presupune a le fi lăsat unor oameni „aleşi” de ei, pentru a-i ajuta să măsoare „traseele aştrilor şi relaţiile dintre aceştia, potrivit claselor lor, teritoriului şi anotimpului (…) precum şi legile lor”. Îngerii au numit manuscrisele „o cale în dar”.

În mod inexplicabil, strania lucrare nu a fost niciodată inclusă în învăţăturile religioase, cel puţin nu în cele adresate oamenilor de rând. În carte sunt relatate faptele „îngerilor”, sau ale „mesagerilor lui Dumnezeu”, însă modul în care îngerii sunt prezentaţi aici este complet diferit de felul în care aceştia ne sunt descrişi de Biblie.

Mesagerii lui Dumnezeu erau descrişi ca fiind nişte fiinţe speciale, foarte înalte, care au încălcat nenumărate porunci divine, ba chiar şi-au luat neveste pământene. Din uniunea interzisă dintre îngeri şi oameni au rezultat copii uriaşi. De fapt, aceasta este şi singura referire la ei rămasă în cărţile Vechiului Testament: „Uriaşi erau pe Pământ în vremurile acelea, după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau uriaşii care au fost în vechime.”

Despre Enoh nu se ştiu foarte multe lucruri. Din „Dicţionarul de mitologie generală” al lui V. Kernbach, aflăm că Enoh a fost un patriarh care a trăit înainte de Potopul Biblic. Se pare că Enoh avea o legătură specială cu „mesagerii lui Dumnezeu” deoarece, din scrieri, rezultă că îngerii l-au luat cu ei în ceruri 200 de ani, timp în care l-au învăţat toate tainele Pământului şi Cerului, pe care l-au pus să le scrie, să le lase moştenire omenirii.

Computerul ceresc

Doi cercetători englezi, autori ai cărții Aparatul lui Uriel, au reconstituit misteriosul mecanism din Cartea lui Enoh, care a fost numit computerul ceresc.

Rezultatul a fost o surpriză de proporții. El era copia identică a calendarului solar construit de dacii de la Sarmizegetusa.

Cartea lui Enoh cuprinde învățăturile pe care îngerii le-au lăsat unor oameni aleși privind astrele, traseele lor, conexiunea dintre oameni și Univers. Oamenii de rând nu au avut niciodată acces la aceste texte, poate pentru că îngerii sunt prezentați altfel decât în Biblie.

Îngerii erau numiți mesagerii lui Dumnezeu și sunt prezentaţi într-un mod cu totul diferit față de Biblie. Erau niște ființe speciale care au încălcat poruncile lui Dumnezeu. Înalți, cu o forță fizică deosebită, au dominat pământenii și s-au împreunat cu fiicele acestora, născându-se o nouă generație, cea a uriașilor.

Despre Enoh se spune că a fost un patriarh care a trăit înainte de potopul biblic. El a avut o relație specială cu îngerii, aceștia luându-l în ceruri timp de 200 de ani, timp în care a învățat misterele Pământului și ale Universului.

Mesagerii lui Dumnezeu

În Cartea lui Enoh se spune că mesagerii lui Dumnezeu erau pe Pământ în număr de 200, iar conducătorul lor se numea Samiza.

În călătoria pe care a făcut-o în Univers, timp de 200 de ani, Enoh face o descriere a Pământului asemănătoare cu cea pe care cosmonauții o văd astăzi. Este vorba despre o sferă de culoare albastră care plutește în misteriosul Univers.

Îngerul Uriel l-a învățat pe Enoh cum să construiască un computer astronomic, un calendar, ale cărui elemente principale erau formate din stâlpi, portaluri și ferestre, dispuse în cercuri concentrice, precum o potcoavă cu 21 de stâlpi în centru.
Acest calendar ceresc era folosit pentru studierea Soarelui, a Lunii, a eclipselor, a poziției nodurilor lunari, a echinocțiului și a solstițiului.

Cei doi cercetători englezi au observat o conexiune între computerul ceresc și sanctuarul de la Sarmizegetusa. Despre daci se spune că utilizau un calendar ceresc care era cel mai precis din toată lumea antică. Anul calculat de daci avea 365, 24 zile. Dacii numărau zilele cu ajutorul unor stâlpi așezați în cerc.

Sanctuarul de la Sarmizegetusa are o orientare exactă de la nord la sud, de la est la vest, astfel încât, razele soarelui le traversează în totalitate într-o singură zi a anului, 22 decembrie, atunci când începe iarna astronomică. La acea dată era celebrat cultul Soarelui și al Lunii.

Sosirea și implicarea îngerilor decăzuți

Cartea lui Enoh începe cu sosirea a 200 de îngeri căzuți în zona Muntelui Hermon, care se învecinează cu Libanul modern și Siria. Ingerii căzuți au început să intervină și / sau să modifice genetic locuitorii din zonă.

6.1 În acele vremuri, când oamenii s-au înmulțit, femeile au dat naștere unor fete foarte frumoase. 
6.2 Îngerii, fiii cerurilor, le-au văzut și le-au dorit. Ei și-au zis:Hai să ne alegem femei printre oameni și să le facem copii!” 
6.6 Au fost în total două sute și au coborât pe Ardis, care este vârful muntelui Hermon. Și au numit muntele Hermon, pentru că ei au jurat și s-au legat unul pe altul cu blesteme.

În acest sens, îngerii decăzuți și-au întemeiat un avanpost pe Muntele Hermon. Ei au început să se implice în viața de pe Terra și și-au luat soții dintre fiicele oamenilor. Atunci a fost momentul crucial, când o rasă hibridă de oameni a apărut. Aceștia s-au numit Nephilimi și au fost giganții, care sunt pomeniți în diversele culturi antice.

Un război cumplit a început pentru ca în cele din urmă acești îngeri să-l piardă și să fie pedepsiți pe vecie.

Închisoarea îngerilor din Antarctica

Cartea lui Enoch ascunde numeroase pasaje în care se face referire la această închisoare. Ea se află pe Terra, în locul în care „ardea zi și noapte” sau chiar la sfârșitul Pământului.

18.5 Și am văzut vânturile de pe pământ care susțin norii și am văzut căile Îngerilor. Am văzut la sfârșitul Pământului; În întinderea cerului de mai sus. 
18.6 Și m-am dus spre sud, și a ars zi și noapte, unde erau șapte munți cu pietre prețioase, trei spre răsărit și trei spre sud. 
18.7 Cei dinspre răsărit erau din piatră colorată, una era din perlă și una de piatră de vindecare; Și cele spre sud, de piatră roșie. 
18.8 Cel mijlociu a ajuns la cer, ca tronul Domnului, din stibium, iar partea de sus a scaunului de domnie era din safir. 

În articolul din Israeli News Live se presupune că acest loc este Antarctica, pentru că în sezonul de vară este zi 24 de ore. În ceea ce privește cei șapte munți, acest lucru pare să se refere la Muntele Vinson în gama Sentinel din Antarctica.

Mt Vinson este cel mai înalt munte din Antarctica și este situat în mijlocul grupului Sentinel. Ar fi stat la fel de spectaculos cu vârfurile sale înzăpezite în vremuri străvechi, așa cum se întâmplă astăzi. În ceea ce privește alinierea sudică și estică a celor șase munți adiacenți la Mt Vinson descrise în Cartea lui Enoh aceasta a fost alinierea lor înainte de evenimentul catastrofal de inundații, care a coincis cu o schimbare a axei de rotație a Pământului.

Aceasta corespunde cercetării efectuate de Sir Charles Hapgood, care afirmă că schimbările de stâlpi au fost un eveniment obișnuit în istoria Pământului. În cartea sa din 1958, Crustul schimbător al pământului , Hapgood propune ca o schimbare a polilor să se fi întâmplat la sfârșitul ultimei vremii de gheață, aproximativ 11000 î.Hr.

Îngerii vor fi eliberați

Cartea lui Enoch descrie un viitorAn de mister”, când sunt eliberați. Este un eveniment pe care îl vom asista în curând?

18.14 Și, ca un spirit care mă întreba, îngerul a spus:Acesta este locul sfârșitului Cerului și al Pământului; Aceasta este închisoarea pentru Stelele Cerului și Gazda Cerului. 
18.15 Și stelele care se rostogolesc peste foc, acestea sunt cele care au încălcat porunca Domnului, de la începutul înălțării lor, pentru că nu au ieșit la vremea lor. 
18.16 El s-a mâniat și le-a legat până la sfârșitul păcatului, în Anul Misterului. 

Nu se poate spune când va veni acest an al misterului, însă dezvăluirile informatorului secret al programelor spațiale Corey Goode privind Antarctica sunt de-a dreptul șocante. El susține că în anumite locuri subterane din Antarctica s-au descoperit urmele unei civilizații preadamice. Această civilizație a fost una înfloritoare și a existat în armonie pe Terra până în momentul producerii unei catastrofe, acum 12-13 mii de ani.

Aparatul lui Uriel se află la paralela 45

„Aparatele îngerilor” de pe teritoriul Marii Britanii şi Irlandei au fost construite în piatră, ca ele să rămână în picioare pentru eternitate. Ale dacilor erau mai flexibile, cu stâlpi de lemn pentru elementele variabile ale computerului şi din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia că preoţii daci stăpâneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare cu stâlpi, portaluri şi ferestre.

Aşa cum au evidenţiat şi Robert Lomas şi Christopher Knight legat de complexul de la Stonehenge, atât Sanctuarul Mare de la Sarmizegetusa, cât şi celelalte construcţii asemănătoare identificate până în prezent, nu numai că au o orientare exactă de la Nord spre Sud şi respectiv de la Est spre Vest, ci sunt astfel aliniate, încât razele Soarelui care răsare le traversează de la un capăt la celălalt doar într-o singură zi pe an, şi anume pe data de 22 decembrie, atunci când declinaţia Soarelui este maximă şi începe iarna astronomică.I-a ajutat la calcule şi „locul bun” pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formulă de calcul astronomic se simplifică pentru că tangenta şi cotangenta de latitudine sunt egale cu 1 şi se înlocuiesc, iar sinusul şi cosinusul sunt radical din 2 pe 2 şi, la fel, se înlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-şi oboseau mintea cu calcule inutile. De aceea şi ”calea în dar” era atât de precisă, în timp ce alţii, având acelaşi model astronomic, nu reuşeau să ajungă la precizia anului dacic.

La acea dată, toate popoarele care celebrau cultul Soarelui şi al Lunii, organizau ceremonii ale focului, ca Soarele să nu îngheţe sau să dispară. Cu acest prilej se făceau şi profeţii generale.

S-a observat la sanctuarele dacice poziţionarea „nodurilor Lunare”, puncte care au mare însemnătate pentru astrologi. Includerea lor în „aparatele lui Uriel” se justifică prin faptul că îngerii i-au învăţat pe fiii lor şi cum să prevadă „ce avea să se întâmple în toţi anii”, sub aspect zodiacal. Toţi astrologii care se respectă ţin cont de „nodurile Lunare”, pentru că Nodul Sud arată bagajul interior cu care ne naştem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are de parcurs.

Din perspectivă geocentrică, Nodurile Lunare rezultă direct din mişcările Lunii şi Soarelui în jurul Pământului, care exercită o influenţă aparte asupra dimensiunii spirituale a vieţii. Luna este exponenta Sufletului, feminităţii, receptivităţii, iar Soarele simbolizează Spiritul, masculinitatea, acţiunea.

Fragmente din Cartea lui Enoh

Cartea Veghetorilor,   Enoh 1 – 36 – include viziunea lui Enoh despre ceruri si pamant si o descriere a ingerilor cazuti, numiti “veghetori”, descriere bazata pe Geneza (Facerea) 6:1-4, in care “fiii Domnului” au facut dragoste (formulat cu menajamentul cultural, expresia a fost mai dura) cu femeile frumoase ale oamenilor. Din aceasta intalnire romantica se nasc asa zisii  “Nefilim”, in traducere  corecta din ebraica  “giganti”, traducerea mea multiculturala “titani”. Enoh incearca un demers de disculpare fata de Dumnezeu, demers respins. Enoh este plimbat de ingeri de doua ori imprejurul pamantului (probabil in scopul de a intelege efectele acestor relatii). Textul original al cartii este   in Aramaica si a fost datat de translatorul si editorul originalelor  Jozef T. Milik  intre 200-100 i.Hr. Fragmentele au fost descopertite in pestera Qumran no. 4 si poarta inscriptionarile de catalog 4Q201, 4QEnocha .

Cartea Pildelor,  Enoh 37 – 71 –  aceasta carte este de o importanta extrema studiului Crestinismului primar pentru simplul fapt ca pomeneste referinte fecvente  la o persoana denumita “cel drept”, “alesul”, “unsul” (Meshiah- Mesia) si “fiul omului”. Cartea vorbeste de “judecata de-apoi” si rasturnarea situatiei – cei asupriti vor fi fericiti si asupritorii damnati. Cartea este datata in primul secol inainte de Hristos. Aici ar putea fi cateva concluzii: (1) cartea este de origine Eseniana si atunci inseamna ca esenienii au fost de fapt proto-Crestini; (2) cartea a fost scrisa de o secta evreiasca proto-crestina, alta decat Esenienii; (3) Cartea a fost scrisa cand Iisus a fost cunoscut si este de fapt un discurs Crestin, care reproduce vorbele lui Iisus; (4) este o profetie ebraica avand la baza Daniel; (5) Singurul lucru care este dificil de realizat, este ne-includerea cartii in canonul biblic crestin.

Cartea Luminatorilor Ceresti, Enoch 72 – 82 – cunoscuta si sub titlul  Cartea Astronomica, contine revelatiile lui Enoh primite de la calauza lui cereasca, ingerulUriel. Ingerul Uriel ii povesteste ca anul solar este format din 364 de zile si cel lunar 354 de zile. Ambele date au fost gasite si in documentele de la Qumran, inclusiv o formula de calcul pentru calcularea lunilor ebraice lunare in luni solare. In carte se pomeneste de intrarea si iesirea soarelui si a lunii prin porti diferite (Est-Vest) si relationarea astronomica a stelelor, a vanturilor, toate considerate elemente divine pentru creerea unei ordini divine  intr-o lume locuita de oameni. Si aceasta carte a fost descoperita la Qumran in numar de 4 copii, si tot in pestera no. 4, bineinteles copiile erau scrise in Aramaica. Avand in vedere ca Eseneii si dupa ei  crestinii au adoptat calendarul solar si avand in vedere ca ritualul Templului din Ierusalim a fost condus dupa calendarul lunar, originea cartii este clar sectanta, probabil Eseniana sau a unei secte proto-crestine.

Cartea Fantasmelor din Vis, Enoch 83 – 90 – contine doua viziuni a unor visuri pe care le-a visat Enoh. Primul vis este legat potop; al doilea vis, numit in carte “apocalipsa animalelor”, prezinta viziunea societatii de la Adam si Eva pana in timpul Macabeilor. Viziunea prezinta personajele intruchipate in animale, cand Israel (poporul lui-)  este personificat intr-o turma de oi si Dumnezeu este personificat in Pastorul. Deoarece cartea aminteste Macabeii, este clar ca a fost scrisa dupa 164 i.Hr, probabil intre 164-100 i.Hr. Si aceasta cartea fost descoperita la Qumran in cateva copii dispersate si tot in pestera no. 4. Inca odata sumedenia de motive Crestine o atribuie unei secte proto-Crestine sau Eseniana.

Epistolele lui Enoh, Enoh 91-107 – o carte in care Enoh povatuieste pe precocele Noe despre viitorul sau stra stra-nepot pe care-l prezice. Povetele sunt de ordin etic si moral si se incadreaza intr-o prezicere apocaliptica legata intr-un fel de comportamentul omenesc. Apocalipsa, numita “apocalipsa saptamanilor”,  si care divizeaza istoria biblica in unitati fara sot, un fel  de saptamani. Povestitorul, adica Enoh, se localizeaza in saptamana a 7-a, ramanand ca judecata finala se va petrece in saptamana a-8-a.