Evanghelia lui Petru, interpretare unică
În timp ce toate Evangheliile descriu rezultatul final, adică ideea reînvierii și ridicării la cer, Evanghelia lui Petru descrie întreg procesul de înviere. Toate celelalte scrierile spun: mormântul era gol, dar niciuna nu evidențiază evenimentul în sine.
Din acest motiv, textul lui Petru este unic și în același timp extrem de exact. Narațiunea lui Petru detaliază momentul răstignirii dar și descrie momentul în care romanii au realizat răul pe care l-au făcut.
Atunci iudeii, bătrânii şi preoţii, dându-şi seama ce rău şi-au făcut singuri, au început să se lovească cu pumnii în piept şi să se tânguie: „Vai de păcatele noastre; iată, se apropie judecata şi sfârşitul Ierusalimului!”.
Petru și tovarășii săi erau speriați și sufereau, dar și-au ascuns această suferință, ca să nu aibă aceeași soartă.
Eu sufeream laolaltă cu ai mei, dar ne ţineam ascunşi, cu toată durerea din inima noastră. Căci eram căutaţi ca răufăcători şi ca unii care vroiau să dea foc Templului.
Romanilor le-a fost frică de furia poporului și din acest motiv au trimis mai mulți soldați ca să păzească mormântul. Ei nu doreau ca ucenicii să-i fure trupul lui Iisus și să le spună oamenilor că a înviat.
Înspăimântaţi, bătrânii s-au dus în grabă la Pilat şi l-au rugat: „Dă-ne câţiva soldaţi care să păzească mormântul aceluia, pentru ca nu cumva ucenicii lui să vină şi să-i fure trupul iar poporul să creadă că el a înviat din morţi şi să se
răzbune pe noi”.Pilat l-a trimis pe centurionul Petronius împreună cu mai mulţi soldaţi, ca să păzească groapa. Doctorii şi bătrânii iudeilor i-au însoţit. Toţi cei de acolo, împreună cu centurionul şi soldaţii, au răsturnat o piatră uriaşă peste intrarea mormântului. Apoi au lipit pe ea şapte peceţi şi încropindu-şi un adăpost au rămas de strajă.
Evanghelia lui Petru și ființele de lumină
Interesant este faptul că în Evanghelia lui Petru se pomenește despre două ființe de lumină, care au coborât din ceruri. Înainte de învierea lui Iisus, s-a auzit un glas din cer, apoi s-a deschis cerul și două entități luminoase au coborât. Oare ce puteau să fie aceste ființe de lumină? Putem doar să presupunem, pentru că adevărul este dincolo de noi.
Şi au văzut cerurile deschizându-se, iar doi bărbaţi strălucitori ca soarele au coborât din ele şi s-au apropiat de mormânt.
Cu o forță de neimaginat, piatra care astupa gura mormântului, s-a mișcat singură. În acel moment, cele două entități luminoase l-au scos pe Iisus din mormânt. Acesta din urmă, părea că se sprijină de ceilalți doi.
Iar capetele primilor doi ajungeau până la cer în timp ce capul Aceluia pe care-l ţineau de mâini trecea dincolo de ceruri.
Înainte ca soldații să se ducă să-i spună lui Pilat povestea, au mai văzut o entitate de lumină, care a intrat în mormânt. Atunci au realizat că cel pe care îl răstigniseră fusese fiul lui Dumnezeu.
Îndată cei din preajma centurionului au părăsit mormântul pe care-l păzeau, au alergat în toiul nopţii la Pilat şi i-au povestit tot ce văzuseră. Iar la sfârşit au zis cu glas cutremurat: „Într-adevăr era Fiu al lui Dumnezeu”.
În acele clipe, toți romanii și-au dat seama de greșeala făcută. Pilat le-a spus soldaților că „Eu nu m-am pătat cu sângele Fiului lui Dumnezeu. Voi singuri aţi hotărât aşa”!
Un păcat greu pe umerii romanilor
Soldații romani se aflau în fața unei mari probleme. Știau că au săvârșit un păcat de moarte, dar acesta era mic în comparație cu furia iudeilor, dacă ar fi aflat despre această întâmplare. În acest fel, au hotărât să suporte păcatul uciderii fiului lui Dumnezeu și să păstreze tăcerea despre ceea ce văzuseră. Dacă iudeii aflau povestea, romanii aveau de suferit și fizic, nu doar spiritual. Acesta este, probabil, motivul, pentru care aceste evenimente au fost deformate și adevărul ascuns pentru totdeauna.
„căci, ziceau ei, mai degrabă să avem de ispăşit un păcat mare în faţa lui Dumnezeu decât să cădem în mâinile iudeilor şi să fim omorâţi cu pietre”. Iar Pilat a poruncit centurionului şi soldaţilor să nu vorbească.
Maria Magdalena și entitatea din mormânt
Evanghelia lui Petru descrie într-un capitol momentul în care Maria Magdalena se întâlnește cu entitatea de lumină din mormântul lui Iisus. Pentru că nu a putut să-l plângă pe Iisus, la o zi după ce fusese răstignit, și-a luat câteva prietene și a pornit spre mormânt. Ea își făcea probleme pentru că nu avea forța necesară să miște piatra de la ușa mormântului.
Cine însă ne va da la o parte piatra de pe gura mormântului, pentru ca noi, intrând, să putem sta lângă el şi împlini cele de cuviinţă?
Odată ajunse acolo, femeile au constat cu stupoare că mormântul era deschis. Au intrat și au văzut un tânăr minunat, îmbrăcat în veșminte strălucitoare. Nu era Iisus, ci o entitate de lumină. Această entitate misterioasă le-a spus:
„De ce-aţi venit? Pe cine căutaţi? Pe Cel care-a fost răstignit? A înviat şi s-a dus. Iar dacă nu credeţi, aplecaţi-vă şi vedeţi că nu mai este pe locul unde a fost întins. Căci a înviat şi s-a întors acolo de unde a fost trimis”.
Oare unde fusese trimis? În acea clipă, femeile s-au speriat și au rupt-o la fugă, pentru că s-au speriat de ceea ce văzuseră.
Evanghelia lui Petru se termină brusc, pentru că ceea ce urmează a fost pierdut pentru totdeauna. Petru s-a întors la viața sa de pescar și nimeni nu mai știe ce s-a întâmplat după acest eveniment.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu